**

pe marginea ceainicului din bucătărie

stătea de ceva vreme o floare de mucegai

desprinsă de pe tavan, căzută azi-noapte

(nu știu ora exactă!)

dintre moleculele de var care se iubeau

cu 200 km/h, implodau din prea multă grijă

să nu rănească zidul, își împărțeau ziua

minut vs. minut, secundă vs. secundă,

roteau deasupra capului meu

electroni și protoni rupți din ele,

omagiu ascuns de noapte/ destul!/

eu dormeam cu țeasta spartă

în patru sferturi inegale aruncate

la est vest sud nord,

inima-mi era busolă

(nu indica nimic)

îmi răvășisem creierul

plin de circumvoluțiuni

care nu arătau că sunt

deștept,

am un suflet bătrân.

mi-am scris greața

pe zidul unei cești,

lăsasem să cadă mina din pix,

fusese o zi al naibii de grea,

mi s-a spus că aș avea

cancer la plămâni,

că am nevoie de-un sac

în care să mă bag de câte ori

n-o să mai pot să respir.

s-a deschis tavanul

rezervei de la spitalul universitar

și am început să număr

stelele de lângă mine.